roibuleț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROIBULÉȚ, -EÁȚĂ, roibuleți, -e, adj. (Adesea substantivat,
m.) Diminutiv al lui
roib. –
Roib +
suf. -uleț.roibuleț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)roibuléț adj. m.,
s. m.,
pl. roibuléțiroibuleț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROIBULÉȚ, roibuleți, adj. (Adesea substantivat) Diminutiv al lui
roib. —
Roib +
suf. -
uleț.