roinic - explicat in DEX

roinic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RÓINIC, -Ă, roinici, -ce, adj. (Rar; despre grupuri) Care este în mișcare vie, care se răspândește pornind din același loc. – Roi² + suf. -nic.

roinic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
róinic (rar) adj. m., pl. róinici; f. róinică, pl. róinice

roinic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
roinic a. care roiește: domnind sumeț și tânăr pe roinicele stoluri EM.

roinic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RÓINIC, -Ă, roinici, -ce, adj. (Rar; despre grupuri) Care este în mișcare vie, care se răspândește pornind din același loc. — Roi¹ + suf. -nic.