rogoz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROGÓZ, rogozuri, s. n. Gen de plante erbacee cu tulpina în trei muchii, cu frunzele lungi și cu flori monoice grupate în spice (
Carex); plantă din acest gen. [
Var.: (
reg.)
răgóz s. n.] – Din
sl. rogozŭ.rogoz (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)rogóz (rogóji), s. m. –
1. Mohor (Carex riparia, Carex vulpina). –
2. Scirpus maritimus. –
Mr. rugoz. Sl. rogozŭ (Miklosich,
Slaw. Elem., 42; Cihac, II, 317; Conev 47),
cf. bg. rogoz, sb.,
cr.,
ceh. rohoz, alb. rogos „rogojină”,
mag. rogosz. –
Der. rogozos, adj. (fibros);
rogojină, s. f. (un fel de covor făcut din împletitură din tulpini sau frunze de plante,
Arg., pălărie de paie;
Arg., cal jigărit),
mr. aruguzină, megl. ruguzină, din
sl. (
bg.,
sb.,
cr.)
rogožina (Conev 62);
rogojinar, s. m. (persoană care face și vinde rogojini);
rogojinărie, s. f. (meseria rogojinarului).
rogoz (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ROGÓZ (‹
sl.)
s. m. Plantă erbacee din genul Carex, familia ciperaceelor, cu tulpina în trei muchii, frunze liniare, flori unisexuate sau hermafrodite, fără înveliș floral, grupate în spice. Există
c. 2.000 de specii, răspândite mai ales în locuri umede, în
reg. temperate și în cele reci; multe dintre ele sunt plante decorative, medicinale, furajere.
rogoz (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)rogóz, rogozuri, s.n. –
1. (bot.) Plantă erbacee (Carex arenaria). Iarbă ce crește pe baltă, asemănătoare cu trestia. Cu ea se acoperă casa (Bârlea 1924).
2. (top.) Rogoz, localitate în Lăpuș. – Din sl. rogozǔ.
rogoz (Dicționaru limbii românești, 1939)rogóz și
răgóz m., pl.
jĭ (vsl.
rogozŭ, rogožĭ, sîrb.
rogoz, rus.
rogóz; ung.
rogosz. V.
rogojină). O mare plantă ĭerboasă ciperacee care crește pin [!] mlaștinĭ și bălțĭ. – Îs maĭ multe varietățĭ, numite în bot.
carex și
scirpus. Tubérculele rizomeĭ de
scirpus maritimus îs un excelent nutreț p. porcĭ. V.
pipirig 1, papură, stuf.rogoz (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rogóz s. n.,
pl. rogózurirogoz (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rogoz n. iarbă de baltă în trei muchi mai mică ca trestia, cu care se acopăr casele la țară, hambarele, etc.
(Carex riparia). [Slav. ROGOZŬ, trestie].
rogoz (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROGÓZ, rogozuri, s. n. Gen de plante erbacee cu tulpina în trei muchii, cu frunzele lungi și cu flori monoice grupate în spice (
Carex); plantă din acest
gen. [
Var.: (
reg.)
răgóz s. n.] — Din
sl. rogozŭ.