rodanță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RODÁNȚĂ, rodanțe, s. f. Inel metalic cu un jgheab pe suprafața laterală, care apasă ochiurile parâmelor la ambarcații. – Din
it. radancia.rodanță (Dicționar de neologisme, 1986)RODÁNȚĂ s.f. (
Mar.) Inel metalic pe care se înfășoară capătul unei parâme, care apoi se matisează. [< it.
rodancia].
rodanță (Marele dicționar de neologisme, 2000)RODÁNȚĂ s. f. (mar.) inel metalic pe care se înfășoară capătul unei parâme, care apoi se matisează. (< it.
rodancia)
rodanță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rodánță s. f.,
g.-d. art. rodánței; pl. rodánțerodanță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RODÁNȚĂ, rodanțe, s. f. Inel metalic cu un jgheab pe suprafața laterală, care apasă ochiurile parâmelor la ambarcațiuni. — Din
it. radancia.