robotă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÓBOTĂ s. f. 1. (În evul mediu) Obligație în muncă a iobagilor și jelerilor din Transilvania către stăpânul feudal; (mai târziu) muncă pe care o prestau (de câteva ori pe săptămână) țăranii săraci din țările române în folosul boierilor; clacă, boieresc.
2. Muncă, activitate neîntreruptă (și grea). [
Acc. și:
robótă. –
Var.: (
înv.)
róbot s. n.] – Din
sl. robota.robotă (Dicționaru limbii românești, 1939)róbotă f., pl.
e (vsl. bg.
rabota, sîrb.
rabota, robota, rus.
rabóta, rut. pol. ceh.
ro-, rudă cu germ.
arbeit, muncă; ung.
robot, rabot. V.
horbotă).
Trans. Clacă, corvadă, munca șerbuluĭ pe moșia boĭeruluĭ odinioară.
Mold. Fam. Muncă.
Rar (după pol.). Ferment, țaĭcă.
robotă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!róbotă/robótă (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. róbotei/robóteirobotă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)robotă f. Tr. clacă. [Serb. ROBOTA, corvadă].
robotă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÓBOTĂ s. f. 1. (în Evul Mediu) Obligație în muncă a iobagilor și jelerilor din Transilvania către stăpânul feudal; (mai târziu) muncă pe care o prestau (de câteva ori pe săptămână) țăranii săraci din Țările Române în folosul boierilor; clacă, boieresc.
2. Muncă, activitate neîntreruptă (și grea). [
Acc. și:
robótă. —
Var.: (
înv.)
róbot s. n.] — Din
sl. robota.