robotă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÓBOTĂ s. f. 1. (În evul mediu) Obligație în muncă a iobagilor și jelerilor din Transilvania către stăpânul feudal; (mai târziu) muncă pe care o prestau (de câteva ori pe săptămână) țăranii săraci din țările române în folosul boierilor; clacă, boieresc.
2. Muncă, activitate neîntreruptă (și grea). [
Acc. și:
robótă. –
Var.: (
înv.)
róbot s. n.] – Din
sl. robota.