robotROBÓT, roboți, s. m. Mașină ale cărei mișcări pot fi programate astfel încât să execute activități similare cu cele efectuate de om. Termenul de robot apare prima dată în 1921 în piesa scriitorului ceh Karel Čapek „Rossum's Universal Robots” și provine din slavă (
robota = muncă forțată).
robot (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROBÓT1, roboți, s. m. Sistem automatizat care acționează pe baza unui program de lucru stabilit sau care reacționează la anumite influențe exterioare, dând impresia executării unor acțiuni omenești. ♦
Fig. Persoană care muncește din greu și fără să înțeleagă rostul muncii sale; muncitor de corvoadă. – Din
fr. robot.robot (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÓBOT2 s. n. v. robotă.robot (Dicționar de neologisme, 1986)ROBÓT s.m. Automat care poate îndeplini lucrări complicate, asemănătoare celor efectuate de oameni. ♦ (
Fig.) Om care trudește tot timpul (fără folos personal). [< fr.
robot, cf. ceh.
robota – muncă].
robot (Marele dicționar de neologisme, 2000)ROBÓT s. m. 1. automat care poate face lucrări complicate, asemănătoare celor efectuate de oameni. 2. (fig.) om care trudește tot timpul, în mod mecanic. (< fr.
robot)
robot (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ROBÓT (‹
fr.; {s}
ceh. robota „muncă”)
s. m. Aparat automat al cărui program conține un sistem complex de legături inverse (cu reacție) stabilite la anumite excitații exterioare și care, ca urmare, este capabil de o serie de acțiuni dirijate. El poate înlocui efortul uman, deși nu are, în cele mai multe cazuri, vreo asemănare cu omul sau sau un mod de funcționare de tip uman. Termenul a fost preluat din piesa „R.U.R.” (1920) aparținând scriitorului ceh Karel Capek. În prezent se utilizează
r. foarte performanți la fabricarea de automobile, asamblarea de avioane, realizarea de produse electronice sau execută unele lucrări în condiții periculoase pentru om.
R. cu formă omenească sunt numiți androizi.
robot (Dicționaru limbii românești, 1939)*róbot m. (cuv. ceh. V.
robotă). Automat, mașină cam de forma unuĭ om și care pare că lucrează de la sine.
robot (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)robót s. m.,
pl. robóțirobot (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROBÓT1, roboți, s. m. Aparat automat al cărui program conține un sistem complex cu legături inverse (cu reacție) stabilite la anumite excitații exterioare și care, ca urmare, este capabil de o serie de acțiuni dirijate. ♦
Fig. Persoană care muncește din greu și fără să înțeleagă rostul muncii sale; muncitor de corvoadă. — Din
fr. robot.robot (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÓBOT2 s. n. v. robotă.