robotă - explicat in DEX

robotă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RÓBOTĂ s. f. 1. (În evul mediu) Obligație în muncă a iobagilor și jelerilor din Transilvania către stăpânul feudal; (mai târziu) muncă pe care o prestau (de câteva ori pe săptămână) țăranii săraci din țările române în folosul boierilor; clacă, boieresc. 2. Muncă, activitate neîntreruptă (și grea). [Acc. și: robótă. – Var.: (înv.) róbot s. n.] – Din sl. robota.

robotă (Dicționaru limbii românești, 1939)
róbotă f., pl. e (vsl. bg. rabota, sîrb. rabota, robota, rus. rabóta, rut. pol. ceh. ro-, rudă cu germ. arbeit, muncă; ung. robot, rabot. V. horbotă). Trans. Clacă, corvadă, munca șerbuluĭ pe moșia boĭeruluĭ odinioară. Mold. Fam. Muncă. Rar (după pol.). Ferment, țaĭcă.

robotă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!róbotă/robótă (înv.) s. f., g.-d. art. róbotei/robótei

robotă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
robotă f. Tr. clacă. [Serb. ROBOTA, corvadă].

robotă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RÓBOTĂ s. f. 1. (în Evul Mediu) Obligație în muncă a iobagilor și jelerilor din Transilvania către stăpânul feudal; (mai târziu) muncă pe care o prestau (de câteva ori pe săptămână) țăranii săraci din Țările Române în folosul boierilor; clacă, boieresc. 2. Muncă, activitate neîntreruptă (și grea). [Acc. și: robótă. — Var.: (înv.) róbot s. n.] — Din sl. robota.