robitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROBITÓR, -OÁRE, robitori, -oare, adj. (Rar) Care cucerește, captivează, farmecă; fermecător. –
Robi +
suf. -tor.robitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)robitór (rar)
adj. m.,
pl. robitóri; f. sg. și
pl. robitoárerobitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROBITÓR, -OÁRE, robitori, -oare, adj. (Rar) Care cucerește, captivează, farmecă; fermecător. —
Robi +
suf. -
tor.