robire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROBÍRE, robiri, s. f. Acțiunea de
a (se) robi și rezultatul ei; stare de rob. –
V. robi.robire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)robíre s. f.,
g.-d. art. robírii; pl. robírirobire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROBÍRE, robiri, s. f. Acțiunea de
a (se) robi și rezultatul ei; stare de rob. —
V. robi.