roadă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROÁDĂ s. f. v. rod.roadă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)roádă1 s.f. (înv.) rosătură.
roadă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)roádă2 s.f. (reg.) rugăminte de ajutor.
roadă (Dicționaru limbii românești, 1939)roádă f., pl.
e (d.
rod 1). Rod, poamă, fruct:
la lună, la săptămînă îșĭ umplu cu apă mîna și se duse ca să vadă de ĭ-a dat Dumnezeŭ roadă (P. P.).
roadă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)roadă f. rod; fig.
umana roadă EM. [Abstras din pl.
roade].
roadă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROÁDĂ s. f. v. rod.