roșeață - explicat in DEX

roșeață (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ROȘEÁȚĂ s. f. Culoare roșie. ♦ Împurpurare, înroșire, îmbujorare (a feței, a pielii). – Roșu + suf. -eață.

roșeață (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
roșeață, roșeți s. f. (intl.) aur.

roșeață (Dicționaru limbii românești, 1939)
roșeáță f., pl. ețĭ (d. roș). Coloarea [!] roșie: roșeața unuĭ vin, unuĭ apus de soare, unuĭ nas bețiv, unuĭ obraz care simte rușine. Pelagră. – Vechĭ ruș-.

roșeață (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
roșeáță s. f., g.-d. art. roșéții

roșeață (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
roșeață f. 1. coloarea roșie; 2. colorațiune a feței sub electul unei emoțiuni; 3. pete roșii pe față sau piele.

roșeață (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ROȘEÁȚĂ s. f. Culoare roșie. ♦ Împurpurare, înroșire, îmbujorare (a feței, a pielii). — Roșu + suf. -eață.