roșcovan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROȘCOVÁN, -Ă, roșcovani, -e, adj. (Adesea substantivat) (Cu fața) de culoare roșie; cu reflexe roșietice. [
Var.: (
reg.)
roșcodán, -ă adj.] –
Roșcă +
suf. -ovan.roșcovan (Dicționaru limbii românești, 1939)roșcován, -ă adj. (d.
roșcat și infl. de
roșcovă orĭ de
bețivan). Cu față roșie (ca oameniĭ bălanĭ).
roșcovan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)roșcován adj. m.,
pl. roșcováni; f. roșcovánă, pl. roșcováneroșcovan (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)roșcovan a. și m. cu obrajii roșii. [V.
roșcă].
roșcovan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROȘCOVÁN, -Ă, roșcovani, -e, adj. (Adesea substantivat) (Cu fața) de culoare roșie; cu reflexe roșietice. [
Var.: (
reg.)
roșcodán, -ă adj.] —
Roșcă +
suf. -
ovan.