roșcovă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÓȘCOVĂ, roșcove, s. f. Fructul roșcovului, dulce și comestibil, având forma unei păstăi de culoare cafeniu-închis, cu multe semințe. –
Roșcov +
suf. -ă.roșcovă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)róșcovă (-ve), s. f. – Cornul-caprei (Ceratonia siliqua). –
Mr. roșcuvă. Sl. rožikovŭ „silicvă”, din
rogŭ „corn” (Miklosich,
Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 304; Conev 49),
cf. bg. rožkov. –
Der. roșcov, s. m. (arbore mediteranean care face roșcove).
roșcovă (Dicționar de argou al limbii române, 2007)roșcovă, roșcove s. f. (er.) penis.
roșcovă (Dicționaru limbii românești, 1939)róșcovă f., pl.
e (vsl.
rožĭkov de păstare, d.
rog, corn, bg.
rožkov, roșcovă, roșcov; rus.
rožkóvyĭ, de roșcovă, d.
rozók, cornuleț, roșcovă,
rog, corn. V.
inorog, răgace, rohatcă). Fructu roșcovuluĭ (o păstare mare, groasă și dulce, bună de mîncat). – În nord
coarne de mare. V.
carat.roșcovă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)róșcovă s. f.,
g.-d. art. róșcovei; pl. róșcoveroșcovă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)roșcovă f.
1. fructul roșcovului, lung, lătăreț și dulce, numit și
coarnă de mare; 2. boală de cai ce face osișoare la nări. [Rus. ROJKOVĬ (din ROJEKŬ, cornișor)].
roșcovă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROȘCOVĂ, roșcove, s. f. Fructul roșcovului, dulce și comestibil, având forma unei păstăi de culoare cafenie-închisă, cu multe semințe. — De la
roșcov.