roșcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÓȘCĂ subst. (Rar) Persoană cu părul roșcat și obrajii roșcovani. –
Roșu +
suf. -că.roșcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)roșcă m. cel cu părul roșu.
roșcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÓȘCĂ subst. (Rar) Persoană cu părul roșcat și obrajii roșcovani. —
Roșu +
suf. -
că.