roș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ROȘ, -Ă adj.,
s. n. v. roșu.roș (Dicționaru limbii românești, 1939)roș, roșă (est) și
róșie (vest) adj. (lat.
róseus, trandafiriŭ, d.
rŏsa, roză, trandafir [ca
caș d.
cáseus], de unde și it.
rosso, fr.
roux, ĭar sp. pg.
rojo, d.
rŭsseus, id. D. rom. vine rut.
roša, capră roșcată, ung.
rós, roș,
róska, roșcat). De coloarea [!] sîngeluĭ, a floriĭ de mac, a flacăriĭ:
vin roș. Cărămiziŭ:
păr roș. Înroșit în foc:
fer [!] roș. Ban roș, ban de aramă.
Galben roș, galben unguresc de aur (Ĭorga Negoț, 219).
Pĭeĭ roșiĭ, nume dat Americanilor de nord indigenĭ (care, pe lîngă coloarea [!] naturală a pĭeliĭ lor, se sulemeneaŭ cu cărămiziŭ). S. m. Liberal. (Acest nume e luat din Francia, unde revoluționariĭ de la 1789 aveaŭ steag roș, pin [!] aluziune la sîngele nobililor, pe care l-aŭ vărsat
cu liberalitate. V.
alb). Pl.
Roșiĭ de țară saŭ numaĭ
roșiĭ saŭ
roșioriĭ, odinioară, un corp de 5000 de călărețĭ (pe la Dunăre și Buzăŭ) îmbrăcațĭ în roș și pușĭ supt [!] comanda mareluĭ paharnic al Țăriĭ Româneștĭ. (Numele lor a rămas astăzĭ în
roșiorĭ. V. și
seĭmen. V. și Iorga, Ist. Arm. Rom. I, 359). S. n., pl.
urĭ. Coloare [!] roșie:
roșu șade bine oacheșilor. Suliman roș:
a se da cu roș. Cupă (la cărțile de joc).
A vedea roș înaintea ochilor (pin [!] aluz. la taur, care se înfurie cînd vede roș), a nu maĭ ști ce facĭ de furie. – În nord
roșu (din vechĭu
roșiŭ):
vin roșu.roș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)roș a.
1. de coloarea sângelui:
vin roș; 2. roș bătând puțin în galben:
păr roș; 3. roșit în foc:
fier roș; 4. de aramă:
ban roș. [Lat. ROSEUS. ║ m.
1. pop. membru al partidului liberal;
2. pl.
Roșii de țară, od. corp de 5000 călăreți, înveșmântați în roș, în părțile Buzăului și în ale Dunării, sub comanda Marelui paharnic:
în urdia turcă Roșii năvălesc BOL. ║ n.
1. coloarea roșie:
roșu le stă bine; 2. soliman roș:
dă cu roșu; 3. cupă în cărțile de joc.
roș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ROȘ, -Ă adj.,
s. n. v. roșu.