ritualist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RITUALÍST, -Ă, ritualiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. (Adept) al ritualismului.[
Pr.:
-tu-a-] – Din
fr. ritualiste.ritualist (Dicționar de neologisme, 1986)RITUALÍST, -Ă adj. Referitor la ritualism, propriu ritualismului. //
s.m. și f. Adept al ritualismului. [< fr.
ritualiste].
ritualist (Marele dicționar de neologisme, 2000)RITUALÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al ritualismului. (< fr.
ritualiste)
ritualist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*ritualíst (-tu-a-) adj. m.,
pl. ritualíști; f. ritualístă, pl. ritualísteritualist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RITUALÍST, -Ă, ritualiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. (Adept) al ritualismului. [
Pr.:
-tu-a-] — Din
fr. ritualiste.