ritualism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RITUALÍSM s. n. (Rar) Supunere excesivă la ceremoniile bisericești; formalism religios. [
Pr.:
-tu-a-] – Din
fr. ritualisme.ritualism (Dicționar de neologisme, 1986)RITUALÍSM s.n. Tendință manifestată în biserica anglicană de a exagera importanța ceremoniilor cultului; formalism religios. [< fr.
ritualisme].
ritualism (Marele dicționar de neologisme, 2000)RITUALÍSM s. n. 1. supunere excesivă la ceremoniile (bisericești). 2. tendință care urmărește să sublinieze importanța riturilor și ritualurilor prescrise de tradiția superstiției sau de credința religioasă. (< fr.
ritualisme)
ritualism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ritualísm (rar)
(-tu-a-) s. n.ritualism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RITUALÍSM s. n. (Rar) Supunere excesivă la ceremoniile bisericești; formalism religios. [
Pr.: -
tu-a-] —Din
fr. ritualisme.