ritual - explicat in DEX

ritual (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RITUÁL, -Ă, (1) rituali, -e, adj., (2) ritualuri, s. n. 1. Adj. Care ține de rituri, privitor la rituri; care se face după anumite rituri; ritualic. 2. S. n. Rânduială a unei slujbe religioase; ceremonial religios. ♦ Ceremonial, desfășurat după reguli tradiționale, cu prilejul nașterii, căsătoriei, morții, cu prilejul semănatului sau al culesului etc. [Pr.: -tu-al] – Din fr. rituel, it. rituale.

ritual (Dicționar de neologisme, 1986)
RITUÁL, -Ă adj. Referitor la rituri, făcut după anumite rituri. // s.n. Rânduială a unei slujbe religioase. ♦ Ceremonial religios cu implicații folclorice, care se desfășoară, după anumite reguli, în momentele importante din viața comunității. [Pron. -tu-al, pl. -luri. / cf. it. rituale, fr. rituel].

ritual (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RITUÁL, -Ă I. adj. referitor la rituri; făcut după anumite rituri; ritualic. II. s. n. punerea în scenă a unui eveniment sacru sau a unui mit; ceremonial religios. ◊ act magic cu implicații folclorice, având ca obiect orientarea unei forțe oculte, malefice sau benefice, către o acțiune determinată, după anumite reguli; rit (1). (< fr. rituel, it. rituale, lat. ritualis)

ritual (Dicționaru limbii românești, 1939)
*rituál, -ă adj. (lat. ritualis). Al rituluĭ, relativ la rit. S. n., pl. e și urĭ. Seria de formalitățĭ care se observă la o ceremonie religioasă. Carte care arată cum se fac aceste formalitățĭ.

ritual (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rituál¹ (-tu-al) adj. m., pl. rituáli; f. rituálă, pl. rituále

ritual (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rituál² (-tu-al) s. n., pl. rituáluri

ritual (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
RITUÁL, -Ă (‹ fr., lat.) adj., s. n. 1. Adj. Care ține de rituri, privitor la rituri; care se face după anumite rituri. 2.S. n. Orânduiala unei ceremonii religioase. ♦ Ceremonial derivat din vechi tradiții religioase, care se desfășoară după anumite reguli, cu prilejul unor momente importante ale existenței (nașterea, botezul, căsătoria, moartea) sau în legătură cu succesiunea anotimpurilor și cu etape din procesul muncii (semănatul, culesul recoltei etc.). R. are strânse legături cu folclorul, desfășurarea sa fiind punctată, la poporul român, cu numeroase cântece, ca orație de nuntă, bocetul, cântecele drăgaicei, ale cununiei etc. (BIOL.) R. de curtare = comportament care precede la diverse specii de animale actul sexual; include posturi și manifestări cu caracter stereotip ale masculului, având aspecte strict individualizate în funcție de specie. Ex. parada nupțială la păsări, oferirea rituală a hranei, luptele rituale.

ritual (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ritual a. privitor la rituri. ║ n. carte ce conține rugăciunile și ceremoniile de observat în exercițiul unui cult religios.

ritual (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RITUÁL, -Ă, (1) rituali, -e, adj., (2) ritualuri, s. n. 1. Adj. Care ține de rituri, privitor la rituri; care se face după anumite rituri; ritualic. 2. S. n. Rânduială a unei slujbe religioase; ceremonial religios. ♦ Ceremonial, desfășurat după reguli tradiționale, cu prilejul nașterii, căsătoriei, morții, cu prilejul semănatului sau al culesului etc. [Pr.: -tu-al] — Din fr. rituel, it. rituale.