ritornelă - explicat in DEX

ritornelă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RITORNÉLĂ, ritornele, s. f. 1. Revenire, într-o melodie, într-un cântec, a unui refren cu același text după fiecare strofă cântată; fragment instrumental care precedă dansul sau alternează cu el. 2. Vers sau grup de versuri repetate, într-o poezie, la intervale regulate. [Var.: riturnélă s. f.] – Din it. ritornello, fr. ritournelle.

ritornelă (Dicționar de neologisme, 1986)
RITORNÉLĂ s.f. 1. Fragment de muzică instrumentală care precedă sau încheie o arie. ♦ Fragment de muzică instrumentală care precedă dansurile sau alternează cu ele. 2. Vers sau grup de versuri repetate în intervale regulate într-o poezie. ♦ Poezie de trei versuri, dintre care ultimul, cu caracter epigramatic, rimează cu primul. [Var. riturnelă s.f. / < it. ritornello, cf. fr. ritournelle].

ritornelă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RITORNÉLĂ s. f. 1. fragment de muzică instrumentală cu caracter de refren care încadrează cântul în piesele strofice sau dansurile în muzica de dans. 2. vers sau grup de versuri repetate la intervale regulate într-o poezie. ◊ poezie de trei versuri, ultimul rimând cu primul. (< it. ritornello, fr. ritornelle)

ritornelă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ritornelắ s. f., g.-d. art. ritornélei; pl. ritornéle

ritornelă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ritornelă f. 1. Muz. un fel de preludiu, simfonie ce precede sau urmează după o arie; 2. poezioară de 3 versuri din cari unul rimează cu al treilea.

ritornelă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RITORNÉLĂ, ritornele, s. f. 1. Revenire, într-o melodie, într-un cântec, a unui refren cu același text după fiecare strofa cântată; fragment instrumental care precedă dansul sau alternează cu el. 2. Vers sau grup de versuri repetate, într-o poezie, la intervale regulate. ♦ Improvizație poetică formată din trei versuri, în care cel de-al treilea rimează cu primul. [Var.: riturnélă s. f.] — Din it. ritornello, fr. ritournelle.