ritor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RÍTOR s. m. v. retor.ritor (Dicționaru limbii românești, 1939)rítor m. (ngr.
ritor. V.
retor).
Pela [!] 1800. Orator.
ritor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ritor m. retor:
într’un an ți-l fac ritor PANN. [Gr. mod.].
ritor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RÍTOR s. m. v. retor.