rimat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RIMÁT, -Ă, rimați, -te, adj. (Despre cuvinte) Care rimează cu altul. –
V. rima.rimat (Dicționaru limbii românești, 1939)*rimát, -ă adj. (d.
rimă). Făcut în versurĭ:
cronică rimată.rimat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RIMÁT, -Ă, rimați, -te, adj. (Despre cuvinte) Care rimează cu altul. —
V. rima.