rima - explicat in DEX

rima (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
RIMÁ, rimez, vb. I. Intranz. 1. (Despre două sau mai multe cuvinte) A avea aceleași sunete în silabele finale. ♦ Fig. (Despre lucruri, idei, persoane etc.) A se potrivi, a se afla în consens. 2. (Rar) A face versuri cu rimă. – Din fr. rimer.

rima (Dicționar de neologisme, 1986)
RIMÁ vb. I. intr. (Despre două sau mai multe cuvinte) A avea aceleași sunete în silabele finale. ♦ (Fig.) A face versuri (cu rimă). [< fr. rimer, it. rimare].

rima (Marele dicționar de neologisme, 2000)
RIMÁ vb. intr. 1. (despre două sau mai multe cuvinte) a avea aceleași sunete în silabele finale. ◊ (fig.; despre lucruri, idei etc.) a se potrivi, a se asemăna. 2. (fig.) a face versuri (cu rimă). (< fr. rimer)

rima (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rimá (a ~) vb., ind. prez. 3 rimeáză

rima (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
RIMÁ, rimez, vb. I. Intranz. 1. (Despre două sau mai multe cuvinte) A avea aceleași sunete în silabele finale. ♦ Fig. (Despre lucruri, idei, persoane etc.) A se potrivi, a se afla în consens. 2. (Rar) A face versuri cu rimă. — Din fr. rimer.

rimà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
rimà v. 1. a avea acelaș sunet final; 2. a face versuri.