rețetar - explicat in DEX

rețetar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REȚETÁR, (1, 2, 3) rețetare, s. n., (4) rețetari, s. m. 1. S. n. Bloc cu formulare pe care se scriu rețete (1). 2. S. n. Listă prin care se stabilesc, pe baza unor rețete (2), componentele unor mâncăruri, dulciuri etc. 3. S. n. Normativ conținând un ansamblu de alimente și rațiile alocate echipajului unei nave comerciale. 4. S. m. Persoană care execută rețetele într-o farmacie. – Rețetă + suf. -ar.

rețetar (Dicționar de neologisme, 1986)
REȚETÁR s.n. 1. Listă prin care se stabilesc, pe baza unor rețete, componentele unor mâncăruri, dulciuri etc. 2. (Mar.) Normativ conținând un ansamblu de alimente și rațiile alocate echipajului unei nave comerciale. 3. Bloc cu formulare pentru rețete (1). // s.m. Cel care execută rețetele într-o farmacie. [< rețetă + -ar, cf. it. recettario, germ. Receptar].

rețetar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REȚETÁR I. s. n. 1. listă de rețete. 2. (mar.) normativ conținând un ansamblu de alimente și rațiile alocate echipajului unei nave comerciale. 3. bloc cu formulare pentru rețete (1). II. s. m. cel care execută rețetele într-o farmacie. (< rețetă + -ar)

rețetar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rețetár s. n., pl. rețetáre

rețetar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REȚETÁR, (1, 2, 3) rețetare, s. n., (4) rețetari, s. m. 1. S. n. Set de formulare pe care se scriu rețetele medicale (1). 2. S. n. Listă cu componentele prevăzute pentru prepararea unor mâncăruri sau băuturi. 3. S. n. Normativ conținând alimentele și rațiile alocate echipajului unei nave comerciale. 4. S. m. Persoană care execută rețetele într-o farmacie. — Rețetă + suf. -ar.