reumatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REUMÁTIC, -Ă, reumatici, -ce, adj. Provocat, cauzat de reumatism. ♦ (Adesea substantivat) Care suferă de reumatism; bolnav de reumatism. [
Pr.:
re-u-] – Din
lat. rheumaticus, it. reumatico, germ. rheumatisch.reumatic (Dicționar de neologisme, 1986)REUMÁTIC, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de reumatism. [Pron.
re-u-. / < lat.
rheumaticus, it.
reumatico, germ.
rheumatisch].
reumatic (Marele dicționar de neologisme, 2000)REUMÁTIC, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de reumatism. (< lat.
rheumaticus, it.
reumatico, germ.
rheumatisch)
reŭmatic (Dicționaru limbii românești, 1939)*reŭmátic, -ă adj. (vgr.
reumatikós).
Med. De reumatizm [!]:
afecțiune reŭmatică. Bolnav de reŭmatizm:
un bătrîn reŭmátic. Subst.
Un reŭmatic.reumatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reumátic (re-u-) adj. m.,
pl. reumátici; f. reumátică, pl. reumáticereumatic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REUMÁTIC, -Ă, reumatici, -ce, adj. Provocat, cauzat de reumatism. ♦ (Adesea substantivat) Care suferă de reumatism; bolnav de reumatism. [
Pr.: re-u-] —
Din lat. rheumaticus, it. reumatico, germ. rheumatisch.