reînșuruba (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I.
Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. –
Re1- +
înșuruba.reînșuruba (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REÎNȘURUBÁ, reînșurubez, vb. I.
Tranz. A strânge la loc un șurub, un ghivent slăbit, un capac etc. —
Pref. re- +
înșuruba.