reînvia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I.
Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦
Tranz. (
Med.) A repune în funcțiune inima, respirația. ♦
Fig. A căpăta din nou viață, putere, a deveni din nou activ; a renaște. ♦
Tranz. și
intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦
Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit; a readuce la viață.
A reînvia arhaismele. [
Pr.:
-vi-a] –
Re1- +
învia.reînvia (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reînviá (a reînvia) (-vi-a) vb., ind. prez. 1 sg.
reînvíi / reînviéz, 2 sg.
reînvíi / reînviézi, 3
reînvíe / reînviáză, 1 pl.
reînviém (-vi-em); conj. prez. 1 sg.
să reînvíi / să reînviéz, 2 sg.
să reînvíi / să reînviézi, 3
să reînvíe / să reînviéze; ger.
reînviínd (-vi-ind)reînvia (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REÎNVIÁ, reînvíi, vb. I.
Intranz. A reveni la viață (după ce a murit); a învia. ♦
Tranz. (
Med.) A resuscita. ♦
Fig. A căpăta din nou viață, putere; a renaște. ♦
Tranz. și
intranz. Fig. A reveni în amintirea cuiva. ♦
Tranz. Fig. A face să fie din nou folosit, să devină actual. A reînvia arhaismele. [
Pr.: -
vi-a. Prez. ind. și:
reînviez] —
Pref. re- +
învia.reînvià (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)reînvià v. a învia a doua oară.