reîntineri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV.
Intranz. și
tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. –
Re1- +
întineri.reîntineri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reîntinerí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. reîntinerésc, imperf. 3
sg. reîntinereá; conj. prez. 3
să reîntinereáscăreîntineri (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REÎNTINERÍ, reîntineresc, vb. IV.
Intranz. și
tranz. A deveni sau a face să devină din nou tânăr, a se simți sau a face să se simtă din nou tânăr, a căpăta sau a face să capete o înfățișare tinerească. —
Pref. re- +
întineri.reîntinerì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)reîntinerì v. a întineri iar.