reînsufleți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. –
Re1- +
însufleți.reînsufleți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reînsuflețí (a ~) (-su-fle-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. reînsuflețésc, imperf. 3
sg. reînsuflețeá; conj. prez. 3
să reînsuflețeáscăreînsufleți (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REÎNSUFLEȚÍ, reînsuflețesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) însufleți din nou, a prinde sau a face să prindă din nou viață. —
Pref. re- +
însufleți.reînsuflețì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)reînsuflețì v. a însufleți din nou.