reînființa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REÎNFIINȚÁ, reînființéz, vb. I.
Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. –
Re1- +
înființa.reînființa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reînființá (a ~) (-fi-in-) vb.,
ind. prez. 3
reînființeázăreînființa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REÎNFIINȚÁ, reînființez, vb. I.
Tranz. A înființa din nou, a întemeia din nou, a reface. —
Pref. re- +
înființa.reînființà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)reînființà v. a înființa a doua oară.