reîncolți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REÎNCOLȚÍ, pers. 3
reîncolțéște, vb. IV.
Intranz. A încolți, a germina din nou, a da din nou colț. –
Re1- +
încolți.reîncolți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reîncolțí (a ~) vb.,
ind. prez. 3
sg. reîncolțéște, imperf. 3
sg. reîncolțeá; conj. prez. 3
să reîncolțeáscăreîncolți (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REÎNCOLȚÍ, pers. 3
reîncolțește, vb. IV.
Intranz. A încolți, a germina din nou, a da din nou colț. —
Pref. re- +
încolți.