reîmpăduri - explicat in DEX

reîmpăduri (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. – Re¹- + împăduri.

reîmpăduri (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
reîmpădurí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpădurésc, imperf. 3 sg. reîmpădureá; conj. prez. 3 să reîmpădureáscă

reîmpăduri (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REÎMPĂDURÍ, reîmpăduresc, vb. IV. Tranz. A planta din nou o pădure, a împăduri din nou. — Pref. re- + împăduri.