reîmprospăta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătéz, vb. I.
Tranz. A împrospăta din nou;
fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. –
Re1- +
împrospăta.reîmprospăta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reîmprospătá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
reîmprospăteázăreîmprospăta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REÎMPROSPĂTÁ, reîmprospătez, vb. I.
Tranz. A împrospăta din nou;
fig. a reaminti cuiva ceva, a readuce în memorie. —
Pref. re- +
împrospăta.reîmprospătà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)reîmprospătà v.
1. a împrospăta din nou;
2. fig. a aduce iar aminte.