reîmbărbăta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I.
Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. –
Re1- +
îmbărbăta.reîmbărbăta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reîmbărbătá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
reîmbărbăteázăreîmbărbăta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REÎMBĂRBĂTÁ, reîmbărbătez, vb. I.
Tranz. A insufla cuiva din nou încredere, a încuraja, a însufleți din nou pe cel deprimat. —
Pref. re- +
îmbărbăta.