rezoluțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REZOLUȚIÚNE s. f. v. rezoluție.rezoluțiune (Dicționar de neologisme, 1986)REZOLUȚIÚNE s.f. v.
rezoluție.
rezoluțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*rezoluțiúne f. (lat.
resolútio, -ónis, fr.
résolution. V.
soluțiune). Acțiunea de a saŭ de a se rezolva, descompunere, reducere:
rezoluțiunea apeĭ în abur. Dezlegare, descurcare:
rezoluțiunea uneĭ greutățĭ. Hotărîre, deciziune:
rezoluțiunea ministruluĭ pusă pe o hîrtie. Caracter hotărît, energic:
a fi lipsit de rezoluțiune. Jur. Desfacere, nimicire:
rezoluțiunea unuĭ contract. Med. Disparițiunea unuĭ buboĭ. – Și
-úție (rus.
rezolĭúciĭa).
rezoluțiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rezoluți(un)e f.
1. hotărîre:
mi-am schimbat rezoluțiunea; 2. fermitate de caracter, curaj.
rezoluțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REZOLUȚIÚNE s. f. v. rezoluție.