rezolut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REZOLÚT, -Ă, rezoluți, -te, adj. (
Livr.) Hotărât, ferm, îndrăzneț, decis. – Din
lat. resolutus, germ. resolut.rezolut (Dicționar de neologisme, 1986)REZOLÚT, -Ă adj. (
Liv.) Îndrăzneț, hotărât. [Cf. germ.
resolut, fr.
résolu].
rezolut (Marele dicționar de neologisme, 2000)REZOLÚT, -Ă adj. hotărât, decis, ferm. (< germ.
resolut, lat.
resolutus, fr.
résolu)
rezolut (Dicționaru limbii românești, 1939)*rezolút, -ă adj. (fr.
résolu, part. d.
résoudre, a rezolva, a hotărî; lat.
resolutus, disolvat).
Rar. Hotărît, determinat, decis și energic:
om rezolut.rezolut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rezolút adj. m.,
pl. rezolúți; f. rezolútă, pl. rezolúterezolut (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rezolut a. hotărît și îndrăzneț:
om rezolut.