rezoluție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REZOLÚȚIE, rezoluții, s. f. 1. Hotărâre luată de un colectiv în urma unor dezbateri.
2. Rezolvare pe care cel în drept o dă unei cereri, unui act etc.
3. (
Med.) Dispariție a semnelor de boală sau a unui proces patologic.
4. (
Jur.) Desființare, cu efect retroactiv, a unui contract, în cazul în care una din obligațiile reciproce, cărora acesta le dă naștere, nu a fost executată. [
Var.:
rezoluțiúne s. f.] – Din
fr. résolution, lat. resolutio, -onis.rezoluție (Dicționar de neologisme, 1986)REZOLÚȚIE s.f. 1. Hotărâre adoptată în urma unor dezbateri colective. ♦ (
Jur.; în forma
rezoluțiune) Desființare a unui contract în urma neexecutării condițiilor.
2. Rezolvare (a unei cereri); hotărâre, decizie.
3. Dispariția treptată a unui proces patologic. [Gen.
-iei, var.
rezoluțiune s.f. / cf. fr.
résolution, lat.
resolutio].
rezoluție (Marele dicționar de neologisme, 2000)REZOLÚȚIE s. f. 1. hotărâre adoptată în urma unor dezbateri colective. ◊ document adoptat prin vot de un congres, o conferință, o plenară etc. 2. rezolvare a unui act, a unei cereri. 3. (jur.) anulare, cu caracter retroactiv, a unui contract în urma nerespectării condițiilor prevăzute. 4. (med.) dispariție treptată a unui proces inflamatoriu, urmată de resorbție. 5. (inform., radio, tv.) număr de linii ce pot fi afișate într-un spațiu egal cu înălțimea ecranului. (< fr.
résolution, lat.
resolutio)
rezoluție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rezolúție (-ți-e) s. f.,
art. rezolúția (-ți-a), g.-d. art. rezolúției; pl. rezolúții, art. rezolúțiile (-ți-i-)rezoluție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REZOLÚȚIE, rezoluții, s. f. 1. Hotărâre luată în urma unor dezbateri colective.
2. Rezolvare pe care cel în drept o dă unei cereri, unui act etc.
3. (
Med.) Dispariție a semnelor de boală sau a unui proces patologic.
4. (
Jur.) Desființare retroactivă a unui contract cu executare imediată pentru neexecutarea uneia dintre obligațiile reciproce ale părților. [
Var.:
rezoluțiúne s. f.] — Din
fr. résolution, lat. resolutio, -onis.