rezistibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REZISTÍBIL, -Ă, rezistibili, -e, adj. (Rar) Căruia i se poate rezista. – Din
fr. résistible.rezistibil (Dicționar de neologisme, 1986)REZISTÍBIL, -Ă adj. Căruia i se poate rezista. [Cf. fr.
résistible].
rezistibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)REZISTÍBIL, -Ă adj. căruia i se poate rezista. (< fr.
résistible)
rezistibil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REZISTÍBIL, -Ă, rezistibili, -e, adj. (Rar) Căruia i se poate rezista. — Din
fr. résistible.