reziliere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REZILIÉRE, rezilieri, s. f. Acțiunea de
a rezilia și rezultatul ei; desfacere a unor contracte, în cazul în care una dintre obligațiile reciproce nu a fost executată, menținându-se acele efecte ale contractului care s-au produs până la data desfacerii lui. [
Pr.:
-li-e- –
Var.: (
înv.)
reziliáre s. f.] –
V. rezilia.reziliere (Dicționar de neologisme, 1986)REZILIÉRE s.f. Acțiunea de a rezilia și rezultatul ei; desființare, desfacere, anulare (a unui contract etc.). [Pron.
-li-e-. / <
rezilia].
reziliere (Dicționaru limbii românești, 1939)*reziliére f. Acțiunea de a rezilia:
contract pe 3 anĭ cu drept de reziliere după 2 anĭ.reziliere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)reziliére (-li-e-) s. f.,
g.-d. art. reziliérii; pl. reziliérireziliere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REZILIÉRE, rezilieri, s. f. Acțiunea de
a rezilia și rezultatul ei; desfacere a unor contracte, în cazul în care una dintre obligațiile reciproce nu a fost executată, menținându-se acele efecte ale contractului care s-au produs până la data desfacerii lui. [
Pr.: -
li-e-. —
Var.: (
înv.)
reziliáre s. f.] —
V. rezilia.