rezinare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REZINÁRE, rezinări, s. f. Acțiunea de
a rezina și rezultatul ei; rezinaj. –
V. rezina.rezinare (Dicționar de neologisme, 1986)REZINÁRE s.f. Acțiunea de a rezina și rezultatul ei; rezinaj. [<
rezina].
rezinare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rezináre s. f.,
g.-d. art. rezinắrii; pl. rezinắrirezinare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)REZINÁRE (după
fr. résiner)
s. f. Recoltare a rășinii prin scurgerile naturale sau prin tăieturile făcute în trunchiul arborilor rășinoși.
rezinare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REZINÁRE, rezinări, s. f. Acțiunea de
a rezina și rezultatul ei; rezinaj. —
V. rezina.