reziliență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REZILIÉNȚĂ s. f. Mărime caracteristică pentru comportarea materialelor la solicitările prin șoc, egală cu raportul dintre lucrul mecanic consumat pentru ruperea la încovoiere, prin șoc, a unei epruvete și aria secțiunii transversale în care s-a produs ruperea respectivă. [
Pr.:
-li-en-] – Din
fr. résilience.