rezil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REZÍL, rezile, s. n. (
Înv.) Fileu. [
Var.:
rizíl s. n.] – Din
fr. résille.rezil (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)rezíl (-luri), s. n. – Fileu de păr. –
Var. rizil. Fr. résille (Candrea).
rezil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rezíl (
înv.)
s. n.,
pl. rezílerezil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)rezil n. rețea mică ce înfășură părul:
reziluri de dame (= fr.
résille).
rezil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REZÍL, rezile, s. n. (
înv.) Fileu. [
Var.:
rizíl s. n.] — Din
fr. résille.