rezervare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REZERVÁRE, rezervări, s. f. Acțiunea de
a (se) rezerva și rezultatul ei. –
V. rezerva.rezervare (Dicționar de neologisme, 1986)REZERVÁRE s.f. 1. Acțiunea de a rezerva și rezultatul ei.
2. Discreție, circumspecție, rezervă (
2) [în DEX '98 și DN]. [<
rezerva].
rezervare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rezerváre s. f.,
g.-d. art. rezervắrii; pl. rezervắrirezervare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REZERVÁRE, rezervări, s. f. Acțiunea de
a (se) rezerva și rezultatul ei. —
V. rezerva.