rezecție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REZÉCȚIE, rezecții, s. f. Operație chirurgicală prin care se taie și se înlătură, în parte sau în întregime, un organ sau un țesut. – Din
fr. résection, lat. resectio, -onis.rezecție (Dicționar de neologisme, 1986)REZÉCȚIE s.f. Operație chirurgicală constând în tăierea și scoaterea (parțială sau totală a) unui organ sau a unui țesut. [Gen.
-iei, var.
rezecțiune s.f. / cf. fr.
résection < lat.
resectio <
resecare – a tăia].
rezecție (Marele dicționar de neologisme, 2000)REZÉCȚIE s. f. îndepărtare pe cale chirurgicală a unui țesut sau organ. (< fr.
résection, lat.
resectio)
rezecție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)rezécție (-ți-e) s. f.,
art. rezécția (-ți-a), g.-d. art. rezécției; pl. rezécții, art. rezécțiile (-ți-i-)rezecție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REZÉCȚIE, rezecții, s. f. Îndepărtare pe cale chirurgicală a unui țesut sau organ, parțial sau în totalitate. — Din
fr. résection, lat. resectio, -onis.