rezbelnic(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) REZBÉLNIC, -Ă,rezbelnici, -ce, adj. (înv.) De război. – Rezbel + suf. -nic (după războinic).
rezbelnic(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) rezbélnic (înv.) adj. m., pl. rezbélnici; f. rezbélnică, pl. rezbélnice
rezbelnic(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) REZBÉLNIC, -Ă,rezbelici, -ce, adj. (înv.) De război. — Rezbel + suf. -nic (după războinic).