rezeca - explicat in DEX

rezeca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
REZECÁ, rezéc, vb. I. Tranz. A face o rezecție. – Din fr. réséquer.

rezeca (Dicționar de neologisme, 1986)
REZECÁ vb. I. tr. A face o rezecție; a rezecționa. [P.i. rezéc. / < fr. réséquer].

rezeca (Marele dicționar de neologisme, 2000)
REZECÁ vb. tr. a face o rezecție. (< fr. réséquer)

rezeca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
rezecá (a ~) vb., ind. prez. 3 rezécă

rezeca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
REZECÁ, rezéc, vb. I. Tranz. A face o rezecție. — Din fr. réséquer.