revendicare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REVENDICÁRE, revendicări, s. f. Acțiunea de
a revendica și rezultatul ei; (
concr.) ceea ce se revendică; revendicație. –
V. revendica.revendicare (Dicționar de neologisme, 1986)REVENDICÁRE s.f. Acțiunea de a revendica și rezultatul ei; revendicație; (
concr.) ceea ce se revendică. [<
revendica].
revendicare (Marele dicționar de neologisme, 2000)REVENDICÁRE s. f. acțiunea de a revendica; ceea ce se revendică; revendicație. (< revendica)
revendicare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)revendicáre s. f.,
g.-d. art. revendicắrii; pl. revendicắrirevendicare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REVENDICÁRE, revendicări, s. f. Acțiunea de
a revendica și rezultatul ei; (
concr.) ceea ce se revendică; revendicație. —
V. revendica.