revendicație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)REVENDICÁȚIE, revendicații, s. f. Revendicare. – Din
fr. revendication.revendicație (Dicționar de neologisme, 1986)REVENDICÁȚIE s.f. Revendicare. [Gen.
-iei, var.
revendicațiune s.f. / < fr.
revendication].
revendicație (Marele dicționar de neologisme, 2000)REVENDICÁȚIE s. f. revendicare; ceea ce revendică. (< fr.
revendication)
revendicație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)revendicáție (-ți-e) s. f.,
art. revendicáția (-ți-a), g.-d. art. revendicáției; pl. revendicáții, art. revendicáțiile (-ți-i-)revendicație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)REVENDICÁȚIE, revendicații, s. f. Revendicare. — Din
fr. revendication.