retălmăci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RETĂLMĂCÍ, retălmăcésc, vb. IV.
Tranz. A tălmăci din nou. ♦ A răstălmăci. –
Re1- +
tălmăci.retălmăci (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RETĂLMĂCÍ, retălmăcesc, vb. IV.
Tranz. A tălmăci din nou. ♦ A răstălmăci. —
Pref. re- +
tălmăci.