resuscitare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)RESUSCITÁRE, resuscitări, s. f. Acțiunea de
a resuscita și rezultatul ei. –
V. resuscita.resuscitare (Dicționar de neologisme, 1986)RESUSCITÁRE s.f. Acțiunea de a resuscita și rezultatul ei; reînviere; reanimare. [<
resuscita].
resuscitare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)resuscitáre s. f.,
g.-d. art. resuscitắrii; pl. resuscitắriresuscitare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)RESUSCITÁRE resuscitări, s. f. Acțiunea de
a resuscita și rezultatul ei. —
V. resuscita.